Tatuarea propriu-zisa

Ieri a venit si ziua mult asteptata (sau nu :) ). Am ajuns la ora 13 la salon. Nu mai era nici un client inaintea mea, asa ca am trecut direct pe canapeaua de tatuaj. Doua prietene ma insoteau, una din ele este fotograf amator, asa ca si-a luat cu ea aparatul pentru a imortaliza tot procesul. Mai intai locul tauajului a fost ras cu o lama de unica folosinta. Apoi a fost dat cu alcool cred, apoi Alex mi-a pus sablonul pe piele, apoi m-a intrebat daca e bine. A trebuit sa ne folosim de aparatul de fotografiat al prietenei mele, pentru ca salonul nu era dotat si cu o oglinda mobila (?!?). Amplasamentul a fost ok, asa incat Alex s-a apucat de treaba. Am avut emotii enorme pana a pus aparatul pe piele. La primul contact mi s-a parut o durere foarte suportabila. Ca si cum cineva ma zgaria un pic mai apasat cu acul pe spate. Primele 10 - 20 de minute au fost asa. Mi-am spus ca m-am speriat degeaba. La un moment dat a dat peste osul de la coloana. Am avut o senzatie de arsura destul de puternica, dar mi-am spus ca e normal sa ma doara asa mai rau pe os, si am rezistat. Asa a fost prima jumatate a tatuajului, aproximativ o ora jumatate. Ma durea insa ingrozitor spatele, pentru ca stateam in fund, cocosata spre fata, in aceeasi pozitie de o ora si jumatate. Atunci a terminat conturul si mi-a permis sa iau o pauza sa ma dezmortesc. Dupa aproximativ 10 minute de pauza a inceput etapa a doua: umplutul tatuajului cu culoare. Aici durerea a ajuns la un cu totul alt nivel. A schimbat aparatul cu unul mai mare, care am inteles ca avea mai multe ace. Nu am mai putut sa vorbesc deloc, pentru ca incercam sa ma concentrez pe un punct in incercarea de a mai diminua durerea. Nu am reusit. Simteam ca si cum cineva imi infipsese un cutit in spate si se plimba cu el prin carne. La un moment dat incepuse sa ma doara si mana stanga, din cauza durerii. Dupa aceea totul este o infioratoare durere, timp de inca o ora, timp in care nu mai stiu decat ca imi repetam in continuu ca se va termina curand. Nu puteam sa gandesc altceva. L-am rugat de cateva ori sa se mai opreasca putin dar nu m-a bagat in seama. Dupa o ora s-a terminat intr-adevar. Cand a ridicat pentru ultima oara aparatul de pe piele si a spus "Gata" imi venea sa plang. Atunci Alex m-a intrebat daca mai facem si apa. am stat sa ma gandesc putin, vreo 0,56 milionimi de secunda, dupa care am spus "Nu!". Nu as mai fi suportat nici o secunda de tatuare, cu atat mai mult cu cat habar nu aveam ce vrea sa faca. Nu am vrut sa fiu ciorna pentru nici un artist. Si in plus, e mai usor de adaugat decat de sters.

Din nou a trebuit sa facem poze pentru ca nu imi puteam admira rezultatul intr-o oglinda. M-a uns cu o alifie, mi-a dat o foaie cu sfaturi de ingrijire a tatuajului, m-a rugat sa vin dupa doua saptamani sa vada cum se vindeca, am platit si am iesit.