Ziua zece- imi pare rau?

Aseara am dormit pe spate. Nu stiu cum si de ce, dar de dimineata asa m-am trezit. A fost cea mai odihnitoare noapte de o saptamana incoace. Nici nu imi vine sa cred ca abia acum o saptamana eram in chinurile tatuarii. Am senzatia ca s-a intamplat de mult de tot, intr-o alta tinerete a mea. Prietenii imi citesc blogul si, de cate ori vorbesc cu ei despre asta, aud repetandu-se fraza: "Imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat." Ma gandeam daca mie imi pare rau pentru ce mi s-a intamplat. In primul rand a fost o experienta care nu mi s-a intamplat, ci pe care am vrut-o, am planuit-o, am dorit-o de atata timp incat era iminenta. Asta conteaza, iti da senzatia ca detii controlul asupra ceea ce ti se intampla, chiar si asupra lucrurilor rele. Atat timing-ul cat si conjunctura prin care am ajuns sa ma tatuez au fost perfecte. Nu cred ca imi puteam inchipui un cadou mai frumos pentru o varsta mai bogata in semnificatii pentru mine. Pentru asta le multumesc celor doua prietene ale mele, care tin la mine uneori mai mult decat as tine eu. Apoi toata framantarea, cautatul salonului, documentarea, crearea acestui blog, tatuarea in sine, au construit o experienta extraordinara. Este defapt prima experienta din viata mea pe care am simtit nevoia sa o fac publica. Urmatoarea de acest calibru cred ca va fi nasterea. Am invatat enorm din povestea asta. La 30 de ani, cu o viata din care ai ce povesti nepotilor, imi era usor sa ma blazez, sa ma consider incheiata, si cred ca spre asta mergeam. Tatuarea mi-a aratat ca nu este deloc asa. Ca mai am enorm de invatat si ca pielea mea mai are foarte mult loc pentru experimente, literalmente sau nu. :) Sigur, am facut niste greseli. Ele m-au facut sa scriu acest blog, astfel incat cei ca mine sa nu le repete. Insa sincer nu imi pare rau ca le-am facut. Stiti, cand mergeti in drumetie cu prietenii, cel mai povestit moment este mereu cel cand a alunecat unul din voi intr-o rapa si v-ati chinuit cu orele sa il scoateti de acolo. Fara asta ar fi fost un drum dus intors prin padure. Am recitit tot ce am scris mai sus si am zambit un pic amar. Se pare ca in final am ajuns sa valorizez mai mult experienta decat rezultatul. Hm.

Ziua opt- despre tatuati si tatuatori

Coaja a cazut aproape complet, nu ma mai doare nimic, insa a inceput sa ma manance ca dracu. E foarte bine ca e intr-un loc unde rar te poti scarpina inconstient. Ma mai cremuiesc insa de doua ori pe zi. Folosesc crema de galbenele, care este foarte grasa, astfel incat folosesc foarte putina si tine foarte mult. Si am inteles ca e chiar indicata pentru cicatrici, rani, arsuri si altele. Inca ma deranjeaza ca nu ma pot sprijini tot timpul. Mai ales noaptea a devenit enervant sa nu te poti intoarce pe spate. Nu cred insa ca o sa mai tine foarte mult. Cand am facut dus l-am dat cu un strat foarte gros de crema si a tinut foarte bine. Ma gandeam la ce tipuri de clienti ajung in saloanele de tatuaj. Cred ca in mare se pot imparti in doua: - clientii "underground", in general mai tineri, care isi doresc sa fie altfel, gasesc durerea ca pe un test de maturitate, valorizeaza mai degraba experienta decat rezultatul in sine, se subordoneaza cumva tatuatorului caruia ii "ofera" pielea pentru arta. - clientii "mainstream", in general de varsta mijlocie, care isi doresc un tatuaj ca un statement sau pur si simplu ca decor, nu isi doresc neaparat experienta in sine cit mai degraba rezultatul, se raporteaza la tatuator ca la un prestator de servicii, asadar de la egal la egal (si foarte posibil sa fii ajuns la tatuaje prin emisiunile tv de gen). Parerea mea este ca pana de curand majoritatea clientilor era din prima categorie, tatuajul nefiind foarte popularizat in tara noastra provinciala. De curand insa au inceput sa apara si clientii din a doua categorie, pentru care tatuatorii nu cred ca sunt inca pregatiti. Ii considera cumva fitosi, pretentiosi, snobi. De aici si atitudinea aroganta, atitudine pe care clientii "underground" nici nu o observa, dar care pe clientii "mainstream" o deranjeaza. Eu fac parte din a doua categorie.

Ziua cinci- pareri despre tatuaj

S-a format zilele trecute o coaja peste tatuaj, acum a inceput sa cada cand ma dau cu crema. Pe unde a cazut culorile se vad mai alburii, mai sterse. Unde nu mai e crusta, tatuajul nu se mai simte, nu se mai deosebeste tactil de restul pielii. Nu ma mai doare, insa este inca sensibil la caldura. Daca ies afara si bate soarele direct pe el, simt ca si cum dupa o arsura pui iar pielea la o sursa de caldura. Am putut sa il fotografiez cum trebuie si sa ma pot uita atenta la el. Am o gramada de nemultumiri, si nu i le pot reprosa decat tatuatorului, Alex. Nu a comunicat sub nici o forma corect. Ce sa mai, nu a comunicat deloc.

Asta e poza tatuajului, asa cum arata el azi:

Asa ar fi trebuit sa arate:

Asadar:

- in primul rand nu a respectat sablonul: nu a facut dintii dragonului, nu mi-a spus de ce, nici nu mi-a spus ca nu i-a facut.

- a umplut literele cu un fel de dunga alba, nu inteleg de ce. Intelegerea fusese fie sa lase literele goale, asa cum imi doream eu, fie sa le umple cu totul cu alb. El a facut o strutocamila.

- m-a intrebat caca poate sa faca flacarile cum crede el. I-am spsu ca da, gandindu-ma ca o sa iasa mai bien decat le-am desenat eu. Nu a iesit: a pus doar galben si rosu, mult prea mult galben si mult prea putin rosu, portocaliul nici nu se mai vede, nu este deloc degrade intre ele.

- in varful flacarilor de sus am o alunita destul de evidenta, de care eu evident ca nu stiam. L-am intrebat daca am alunite si mi-a spus ca le va evita. Nu mi-a spus unde vine aluntia respectiva (exact in varful flacarilor, se vede ca si cum flacarile ar avea un mot negru sau maro). Daca as fi stiut, i-as fi spus sa plaseze tatuajul putin mai sus, astfel incat alunita sa de delimiteze clar de desen si sa nu afecteze intregul tatuaj.

- in jurul tatuajului a facut o umbra. Nu stiu exact cum se va vedea la final, dar deocamdata nu imi place. Mi se pare ca cercul nu mai este perfect definit ca in desenul meu. Ca sa nu mai spun ca nu mi-a spus absolut nimic nici despre asta! E totusi spatele meu, si eu voi purta desenul asta toata viata, indiferent de impresiile lui artistice!

Concluzie: nu as mai alege Black Ink Tattoo pentru urmatorul tatuaj (nici pentru corectarea acestuia, ceea ce se va intampla in cel mai scurt timp posibil). Alex nu are experienta cu clientii, nu sunt in masura sa spun ce experienta in tatuaj are, dar eu nu am fost multumita de talentul lui artistic, nu comunica de loc, nu ii pasa cu adevarat de toti clientii. Din punctul meu de vedere: Nu va duceti la Black Ink Tattoo!

Ziua trei - Greseli facute

Azi noapte am dormit in sfarsit ok: am schimbat patul. Astazi ma simt mult mai bine. Tatuajul continua sa ma doara, insa mai putin. Il cremuiesc cam la doua-trei ore cu unguent. Este insa foarte cald, nu ma pot feri mereu de soare. Pentru asta am improvizat o "copertina": am cumparat comprese sterile si am pus cateva peste tauaj, lipite doar in partea de sus. Asa nu bate soarele direct pe el dar e destul de liber sa respire. Insa transpir des din cauza caldurii iar leucoplastul nu e din cel mai bun, asa ca trebuie sa tot relipesc "copertina" din 10 in 10 minute. A inceput sa se creeze o usoara crusta pe deasupra. O simt cu degetele cand ma cremuiesc, desi mi s-a spus ca nu se vede. Cand da soarele peste el simt o intensa senzatie de arsura. Am avut timp sa ma mai gandesc la tot ce s-a intamplat si cred ca am identificat cateva greseli pe care le-am facut din nestiinta: 1: Ar fi trebuit sa aleg un tatuator mai experimentat, atat in arta tatuajului, dar mai ales in tratarea clientului. Mare parte din atmosfera de cosmar din timpul tatuarii putea fi risipita prin atitudinea tatuatorului: -nu a schimbat doua vorbe cu mine in timpul tatuarii, -m-a intrebat o singura data daca sunt ok (cand incepuse sa ma doara mana stanga), -nu a luat pauze decat cand a vrut el, -la sfarsit mi-a inmanat o hartie cu cateva indicatii de ingrijire, fara sa imi detalieze nimic (de exemplu m-ar fi ajutat mult sa fi luat crema potrivita de la inceput), si alte asemenea greseli de comportament. La sfarsit l-am intrebat daca va pune fotografia la portofoliu, si mi-a rapsuns cu un zambet ironic ca "Nuuu, nu pun din astea", ceea ce m-a facut sa mai simt si mai prost. Alex este insa inca tanar si cred ca pur si simplu nu stie sau nu are inca dispozitia sa isi schimbe atitudinea fata de clienti. 2: Ar fi trebuit sa imi pregatesc si sa exersez cateva tehnici de "management" al durerii inainte de tatuare, astfel incat, cand durerea loveste sa stiu cum sa reactionez pentru a face totul cat mai suportabil. 3: Ar fi trebuit sa fac un blog inca inainte de evenimentul propriuzis. Am observat ca daca vorbesti despre asta, cel putin ca femeie, te ajuta sa te pregatesti psihic si sa iti dai seama daca esti cu adevarat pregatit sau nu. Daca nu doriti sa faceti un blog, macar puteti tine un jurnal scris. Ca psiholog stiu cu siguranta ca a scrie ceea ce simti si gandesti este foarte folositor pentru clarificarea gandurilor si sentimentelor. 4: Ar fi trebuit sa am desenul finalizat dinainte cu totul, nu trebuia sa ma bazez pe capacitatea tatuatorului de a finisa desenul. Daca te va intreba tatuatorul in timp ce te tatueaza, daca sa mai adauge una sau alta, raspunsul va fi cel mai probabil "Nu", pentru ca durerea primeaza. Dupa doua saptamani insa iti vei fi dorit sa fi zis "Da". Asa ca, daca nu aveti desenul finisat, dar stiti ce vreti, puteti alege unul din sutele de reviste care se gasesc in orice salon de tatuaj (ce-i drept destul de impersonale pentru gustul meu). Daca vreti ceva personal, rugati un prieten sa vi-l deseneze, sau rugati tatuatorul sa faca asta, dar nu va asezati pe canapeaua aceea pana cand tatuatorul nu tine in mana sablonul cu tatuajul final. 5: Daca ati citit 500 de pagini despre tatuaje, mai citit inca cateva. Si mai ales, incercati sa gasiti relatari ale celor tatuati. Ce au simtit, cum au ales, cum l-au ingrijit, etc. Ei sunt in general foarte sinceri si va pot da o idee despre toata experienta in ansamblu. Daca dupa toate astea sunteti hotarati sa mergeti mai departe, deabia atunci puteti pune mana pe telefon pentru programare.

Ziua doi

Inca o seara fara somn. M-am trezit din sfert in sfert de ora, din cauza durerilor de umeri si de spate. Macar m-am cremuit la fiecare trezire, sa fac si ceva util daca tot ma trezesc. O idee excelenta a fost sa schimb crema. Am luat Bephanten unguent, care este mult mai bun: are o textura uleioasa, nu intra asa repede in piele si tine mult mai mult. Acum ma dau cam la doua ore cu crema, un strat subtire cat sa stea uleios tatuajul. Inca ma doare, mai ales cand ma cremuiesc. Azi dimineata se facuse o crusta pe deasupra tatuajului. M-am speriat ca, din cate am citit, crusta trebuie sa apara putin mai tarziu. Dupa ce am schimbat crema, crusta s-a inmuiat si a cazut. Era defapt crema cu cerneala intarita. Curge din ce in ce mai putina cerneala insa sunt inca foarte grijulie cu hainele. Intrucat trebuie sa mai si muncesc, si deci sa port haine care sa acopere tatuajul (camasile sun perfecte pentru ca acopera totul si nu sunt stranse pe corp, imi iau mereu o camasa curata cand plec), atunci cand plec de acasa il acopar cu o folie de plastic alimentara, dezinfectata cu spirt. Acum nu o mai lipesc penru ca sta singura lipita de spate. Insa nu pot sa stau cu ea mai mult de o ora si jumatate pentru ca transpira pielea pe dedesubtul ei si incepe sa ma manance, sa ma intepe, sa ma usture si alte senzatii care mai de care mai neplacute. Am aratat tatuajul si socrilor mei. Initial nu au crezut ca e tatuaj, ci un desen lipit. Dar nu au reactionat rau, ci mai degraba retinut. Sper ca se vor obisnui. In curand va fi a treia noapte fara somn. Oare voi rezista toate cele trei saptamani?

Ziua unu

Toata noaptea nu am putut sa dorm. Aseara, dupa tatuare, am spalat bine tatuajul cu apa si sapun, insa ma durea locul ingrozitor, doar e o rana, nu? Dupa ce l-am spalat a inceput sa curga cerneala din el la greu. L-am dat cu Bephanten crema (desi ar fi trebuit sa iau Bephanten unguent, m-a costat 25 de lei). Il stergeam din 10 in 10 minute si totusi curgea in continuu. Dupa fiecare stergere l-am dat cu crema. Mi s-a spus sa nu il las sa se usuce, sa fie mereu cremuit. Noaptea nu am putut dormi deloc. Am stat cu grija sa nu ma intorc pe spate, ma dureau mainile cand dormeam pe o parte si gatul cand dormeam pe burta. Dimineata aveam o coaja groaznica din crema uscata amestecata cu o gramanda de cerneala. Nu stiam daca sa il spal sau sa dau pe deasupra. M-am uitat pe net: unii spun ca e interzis contactul cu apa in primele 4 zile, altii ca sa il speli de 4-5 ori pe zi. Alex mi-a spus sa nu il spal, insa am luat hotararea sa il sterg cu un servetel umezit pana cand dau jos toata cerneala aia uscata. M-am simtit mult mai bine dupa aia. Apoi a trebuit sa plec de acasa, dar inca curgea cerneala. Am pus o folie de plastic dezinfectata cu spirt pe deasupra, si am lipit-o cu leucoplast. Nu a tinut, m-am patat pe bluza. Insa am observat ca cerneala nu pateaza hainele, se ia cu apa si sapun. Nu pot sta plecata mai mult de o ora si jumatate, pentru ca trebuie sa sterg regulat tatuajul de cerneala care inca curge. Nu ma pot sprijini de nimic, nu pot sta in pat decat pe burta, nu pot sta pe scaun decat cu un sprijin lombar. Inca ma arde, ca si cum m-as fi ars pe piele dar nu de la soare, ca si cum m-as fi ars cu ceva (fier de calcat, foc, placa de indreptat parul). Sper sa dorm mai bine la noapte. Sunt foarte frustrata si furioasa.

Alegerea salonului

Cateva prietene mi-au trimis linkuri catre saloane gasite de ele. Am comparat in primul rand conditiile materiale ale salonului: sa fie curate, sa aiba aparatura profesionista, sa respecte toate normele de igiena, sa nu arate ca un apartament in care cineva deseneaza pe piele. Apoi am comparat desenele din portofoliu: cluori intense, contururi bine definite, proportii armonioase, modele interesante. Ultima etapa a fost cea a preturilor. aproape toate saloanele au aproximativ aceleasi preturi, asa incat acesta nu a fost chiar elementul hotarator.

Am vizitat initial salonul Next Level, sediul din Drumul Taberei. Acolo nu se afla tatuatorul principal, Costi, la care as fi vrut sa ma tatuez, ci un ucenic pe nume Mornel. Cand i-am aratat desenul a facut o figura total sictirita si a exclamat un "Ce-i asta?" O mare bila neagra. Apoi tot incerca sa imi explice ca ar fi mai bine sa il fac de 64 cm patrati, ca altfel se vor intina culorile in timp, si nici nu e mare diferenta de pret, spunea el, ca doar eu voiam un patrat cu latura de 7 cm si el voia unul cu latura de 8 cm. Doar 1 cm diferenta, nu? O alta maaaaare bila neagra. Am intrebat mai in gluma daca doare, si mi-a raspuns pe un ton total superior : "Sigur ca doare, ce, ne jucam?" Ultima bila neagra, dupa care am iesit discret din salon.

Apoi am fost la salonul Black Ink. Salonul se afla in centru, langa Universitate, iar tatuatorul se numeste Alex Caligari. Alex a fost destul de amabil, insa fara sa exceleze. Mi-a spus ca poate executa tatuajul, mi-a spus ca poate adauga si apa asa cum imi doream. Cand am intrebat de pret a calculat repede pe calculator: 3,5 ori 49. Apoi a stat vreo cateva minute, s-a mai facut ca se uita la model, l-a intors pe toate partile si a scos din palarie 300 de lei. Am acceptat insa, pentru ca imi placusera lucrarile lui si pentru ca salonul arata bine ingrijit si profesionist. M-a programat pentru saptamana urmatoare.

Tatuarea propriu-zisa

Ieri a venit si ziua mult asteptata (sau nu :) ). Am ajuns la ora 13 la salon. Nu mai era nici un client inaintea mea, asa ca am trecut direct pe canapeaua de tatuaj. Doua prietene ma insoteau, una din ele este fotograf amator, asa ca si-a luat cu ea aparatul pentru a imortaliza tot procesul. Mai intai locul tauajului a fost ras cu o lama de unica folosinta. Apoi a fost dat cu alcool cred, apoi Alex mi-a pus sablonul pe piele, apoi m-a intrebat daca e bine. A trebuit sa ne folosim de aparatul de fotografiat al prietenei mele, pentru ca salonul nu era dotat si cu o oglinda mobila (?!?). Amplasamentul a fost ok, asa incat Alex s-a apucat de treaba. Am avut emotii enorme pana a pus aparatul pe piele. La primul contact mi s-a parut o durere foarte suportabila. Ca si cum cineva ma zgaria un pic mai apasat cu acul pe spate. Primele 10 - 20 de minute au fost asa. Mi-am spus ca m-am speriat degeaba. La un moment dat a dat peste osul de la coloana. Am avut o senzatie de arsura destul de puternica, dar mi-am spus ca e normal sa ma doara asa mai rau pe os, si am rezistat. Asa a fost prima jumatate a tatuajului, aproximativ o ora jumatate. Ma durea insa ingrozitor spatele, pentru ca stateam in fund, cocosata spre fata, in aceeasi pozitie de o ora si jumatate. Atunci a terminat conturul si mi-a permis sa iau o pauza sa ma dezmortesc. Dupa aproximativ 10 minute de pauza a inceput etapa a doua: umplutul tatuajului cu culoare. Aici durerea a ajuns la un cu totul alt nivel. A schimbat aparatul cu unul mai mare, care am inteles ca avea mai multe ace. Nu am mai putut sa vorbesc deloc, pentru ca incercam sa ma concentrez pe un punct in incercarea de a mai diminua durerea. Nu am reusit. Simteam ca si cum cineva imi infipsese un cutit in spate si se plimba cu el prin carne. La un moment dat incepuse sa ma doara si mana stanga, din cauza durerii. Dupa aceea totul este o infioratoare durere, timp de inca o ora, timp in care nu mai stiu decat ca imi repetam in continuu ca se va termina curand. Nu puteam sa gandesc altceva. L-am rugat de cateva ori sa se mai opreasca putin dar nu m-a bagat in seama. Dupa o ora s-a terminat intr-adevar. Cand a ridicat pentru ultima oara aparatul de pe piele si a spus "Gata" imi venea sa plang. Atunci Alex m-a intrebat daca mai facem si apa. am stat sa ma gandesc putin, vreo 0,56 milionimi de secunda, dupa care am spus "Nu!". Nu as mai fi suportat nici o secunda de tatuare, cu atat mai mult cu cat habar nu aveam ce vrea sa faca. Nu am vrut sa fiu ciorna pentru nici un artist. Si in plus, e mai usor de adaugat decat de sters.

Din nou a trebuit sa facem poze pentru ca nu imi puteam admira rezultatul intr-o oglinda. M-a uns cu o alifie, mi-a dat o foaie cu sfaturi de ingrijire a tatuajului, m-a rugat sa vin dupa doua saptamani sa vada cum se vindeca, am platit si am iesit.

Modelul si locul

In primul rand mi-am dorit sa fie ceva cu semnificatie, nu un model tribal abstract sau o floare. Ceva care sa insemne ceva pentru mine. Cunosteam simbolul ouroboros (sarpele care isi mananca propria coada) din adolescenta, cand eram fascinata de ocult. Insa simbolul s-a potrivit foarte bine cu cel mai adanc crez al meu: totul curge. Voiam deci un ouroboros pe care sa scrie "totul curge". Mi-am pus placa grafica in brate si am inceput sa schitez. Dupa multe modificari, reveniri, pareri culese, etc, a iesit asa ceva:

Pe conturul sarpelui scrie "panta rhei" cu litere grecesti. Focul trebuia insotit de apa, pentru a reda ideea de echilibru si de curgere. Veti vedea mai tarziu de ce a ramas doar focul.

Daca nu stiti sa desenati, ii puteti explica tatuatorului ce doriti, insa ar fi bine sa veniti cu o schita deja facuta, pentru ca nu puteti sti cu siguranta ce reactie are tatuatorul. Eu de exemplu, i-am spus tatuatorului meu ca vreau si apa, sperand ca la urmatoarea intalnire sa imi arate ce a lucrat in aceasta privinta. La urmatoarea intalnire tatuatorul meu mi-a spus ca nu a lucrat nimic, ca impovizeaza direct pe piele. Va inchipuiti ca nu mi-a placut deloc acest raspuns, dar nu acesta a fost motivul renuntarii la apa.

Locul tatuajului este pe spate sub ceafa. Am ales un loc pe care il pot ascunde usor dar si descoperi la fel de usor cand vreau. Am vrut un loc pe care sa nu il vad, pentru ca m-as fi plictisit de el cu siguranta. Am tinut cont si de sensibilitatea pielii, alegand un loc mai putin sensibil decat coapsele sau abdomenul de exemplu. In fine am ales ca locul sa fie cat de cat accesibil pentru a-l putea ingriji singura.

Costul tatuajului

Decizia fiind luata, documentarea facuta, desenul decis, lipseau doar banii. Din pacate un tatuaj costa multicel pentru veniturile unui om obisnuit, astfel incat nu oricine isi permite un tatuaj. Pretul mediu pe centimetru patrat color este de 3,5 - 4 lei. Insa daca vrei un tatuaj din care sa se si inteleaga ceva, in care sa se deosebeasca detaliile, nu il poti face pe mai putin de 16 de centimetri patrati (adica un patrat cu latura de 4 centimetri). Pe de alta parte multe saloane au un pret minim. Adica, chiar daca tatuajul ales ar costa mai putin ca si suprafata, vei platit totusi pretul minim. In plus, tatuatorii de la noi nu prea tin cont nici de parerile clientului, nici de pret. Unul din tatuatori imi tot repeta sa il fac mai mare ca altfel se unesc culorile in timp, cel de-al doilea mi-a cerut 300 de lei pe un tatuaj care defapt costa 171 de lei conform preturilor afisate de site-ul lui. Fara nici o explicatie. Imi luasem o marja de timp de un an in care sa strang acesti bani. Conjunctura a facut ca in cateva luni sa fie ziua in care implineam 30 de ani. Cadoul meu din partea a doua bune prietene a fost sponsorizarea tatuajului. Asa ca totul s-a pus pe fast forward, si in cateva saptamani aveam deja tatuajul pe piele.

Cum am luat hotararea

Intotdeauna am avut o inclinatie spre "altfel". Imi place sa fiu in centrul atentiei, imi place sa ma deosebesc de ceilalti. Cand eram in liceu voiam deja sa am un tatuaj (eram rockerita, deci tatuajul era cel mai cool simbol al coolness-ului). Atunci insa nu aveam mijloace financiare prea mari si nici arta tatuajului nu era cine stie ce dezvoltata in Romania, intr-un orasel de provincie. Insa ideea mi-a ramas in cap. In facultate mi-am spus ca daca ma voi tatua vreodata, vreau sa o fac pe deplin constient, sa nu fie un moft din tinerete. Aveam o colega de liceu care s-a tatuat in felul asta, si dupa aceea nu mai stia cum sa il ascunda. Parintii nu ma ingrijorau deloc. Tata a fost un parinte foarte permisiv, ceea ce m-a fortat sa fiu foarte matura si responsabila cu mine. Asadar am mai asteptat cativa ani. Apoi m-am luat cu viata si am uitat de tatuaj. Pana acum un an, cand am simtit ca imbatranesc. Un tatuaj mi-ar fi demostrat mie insami ca inca mai am acea rebeliune a tineretii in mine. Ca nu m-am burghezit de tot. Asa ca m-am decis: intr-un an trebuie sa ma tatuez.

Documentarea prealabila

In primul rand exista internetul. Sunt miloane de pagini despre tatuaje, cred ca am vizitat cel putin o suta dintre ele (am foarte mult timp liber in aceasta perioada). Am gasit foarte multe pagini ale saloanelor de tatuaj, fiecare cu sfaturile, indicatiile si preturile lor. Am studiat mai intai paginile saloanelor din strainatate, apoi am intrat si pe saloanele romanesti. M-am uitat in primul rand la portofoliu. Stiam ca vreau un tatuaj color, asa ca m-am uitat ca culorile sa fie vii, armonioase, contururile sa fie bine definite, proportiile sa fie respectate. Apoi am citit despre salon: cine sunt tatuatorii, cum arata salonul, ce echipament are, unde este amplasat. Am citit apoi sfaturi de intretinere a tatuajelor, ce sa faci, ce sa nu faci, etc. Din pacate nu am gasit si pareri ale tatuatilor. Sunt cateva saloane de tatuaj in strainatate care au testimoniale, insa nu pot avea incredere in ele, pentru ca toate erau la fel: "Tatuajul este super, sunt tare multumit". Apropo de asta, ati observat ca in acele emisiuni "Miami Ink" si "L.A Ink" marea majoritate a clientilor au o fata extraordinar de placut surprinsa cand vad tatuajul? (desi unele sunt foarte banale si simpliste). In concluzie, am cautat pe net tot ce se poate gasi despre tatuaje.

Introducere

Acest blog va va purta prin experienta mea cu primul tatuaj. Daca vreti sa va tatuati si nu stiti cum o sa fie, va voi povesti fiecare etapa a tatuarii si a ingrijirii de dupa, exact asa cum am trait-o eu. Aceasta experienta este foarte subiectiva, se intelege. Nu sunt adevaruri absolute si este posibil ca experienta voastra in tatuaj sa fie cu totul si cu totul alta. Daca suna interesant sa cititi cum s-a tatuat o femeie de 30 de ani, bine ati venit pe blogul meu.