Ce mai face tatuajul acum

Ei, uite ca a trecut aproape un an, lucrurile s-au linistit. Sunt foarte surpsinsa de faptul ca lumea inca gasesti blogul si chair lasa comentarii. Unii mi-au dat dreptate, unii m-au contrazis. Cel mai surpsinsa am fost cand chiar tatuatorul cu pricina de la Black Ink a intrat si a lasat cateva comentarii. Asa arata tatuajul acum: Nu mai necesita ingrijire speciala. La fiecare baie il ung insa cu o crema hidratanta. Deasemenea vara, daca il las descoperit il dau cu o crema cu factor de protectie 50. Uneori uit complet ca il am si chiar s-a intamplat dupa baie sa ma tot sterg pe spate si sa ma mir de unde m-am murdarit asa. :) Asta imi arata ca am ales foarte bine locul, altfel m-as fi plictisit uotandu-ma mereu la el. Nu il etalez aproape niciodata. Nici nu il ascund, insa nu sunt genul care sa se imbrace cu bluze fara spate in toiul ierni ca sa se vada tatuajul. Reactiile oamenilor au fost din cele mai diferite. Cei mai mult au fost mirati, unii din ei impresionati. Marea majoritate mi-a dat dreptate in privinta "reclamatiilor" mele, desi cand cineva il vede prima data nu ma apuc sa psun ce nu imi place, ci intreb ce parere au. Asa cum spuneam si in ultimul post nu imi pare rau ca l-am facut. Am invatat multe din acea experienta si consider ca a fost intr-adevar un ritual de trecere in adulthood. Sunt hotarata sa il retusez in aceasta vara, mai exact sa incerc sa scap de umbra aceea din jur, sa maresc flacarile si sa le colorez portocaliu. Singura dificultate vor fi banii. Nu pot sa spun ca am devenit fan al tatuajelor, insa as mai vrea sa imi fac doua tatuaje mici. De data asta am ales modele care se fac doar din contur, fara umplere (mai putina durere), pe parti ale corpului pe care le-am cercetat amanuntit in privinta alunitelor, si fara oase. Insa nu stiu cand le voi face, am deocamdata alte prioritati. Ciudat este ca in ultimul an m-am trezit de multe ori spunandu-mi "panta rhei", lucru pe care nu il faceam inainte de tatuaj.

Ziua zece- imi pare rau?

Aseara am dormit pe spate. Nu stiu cum si de ce, dar de dimineata asa m-am trezit. A fost cea mai odihnitoare noapte de o saptamana incoace. Nici nu imi vine sa cred ca abia acum o saptamana eram in chinurile tatuarii. Am senzatia ca s-a intamplat de mult de tot, intr-o alta tinerete a mea. Prietenii imi citesc blogul si, de cate ori vorbesc cu ei despre asta, aud repetandu-se fraza: "Imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat." Ma gandeam daca mie imi pare rau pentru ce mi s-a intamplat. In primul rand a fost o experienta care nu mi s-a intamplat, ci pe care am vrut-o, am planuit-o, am dorit-o de atata timp incat era iminenta. Asta conteaza, iti da senzatia ca detii controlul asupra ceea ce ti se intampla, chiar si asupra lucrurilor rele. Atat timing-ul cat si conjunctura prin care am ajuns sa ma tatuez au fost perfecte. Nu cred ca imi puteam inchipui un cadou mai frumos pentru o varsta mai bogata in semnificatii pentru mine. Pentru asta le multumesc celor doua prietene ale mele, care tin la mine uneori mai mult decat as tine eu. Apoi toata framantarea, cautatul salonului, documentarea, crearea acestui blog, tatuarea in sine, au construit o experienta extraordinara. Este defapt prima experienta din viata mea pe care am simtit nevoia sa o fac publica. Urmatoarea de acest calibru cred ca va fi nasterea. Am invatat enorm din povestea asta. La 30 de ani, cu o viata din care ai ce povesti nepotilor, imi era usor sa ma blazez, sa ma consider incheiata, si cred ca spre asta mergeam. Tatuarea mi-a aratat ca nu este deloc asa. Ca mai am enorm de invatat si ca pielea mea mai are foarte mult loc pentru experimente, literalmente sau nu. :) Sigur, am facut niste greseli. Ele m-au facut sa scriu acest blog, astfel incat cei ca mine sa nu le repete. Insa sincer nu imi pare rau ca le-am facut. Stiti, cand mergeti in drumetie cu prietenii, cel mai povestit moment este mereu cel cand a alunecat unul din voi intr-o rapa si v-ati chinuit cu orele sa il scoateti de acolo. Fara asta ar fi fost un drum dus intors prin padure. Am recitit tot ce am scris mai sus si am zambit un pic amar. Se pare ca in final am ajuns sa valorizez mai mult experienta decat rezultatul. Hm.

Ziua opt- despre tatuati si tatuatori

Coaja a cazut aproape complet, nu ma mai doare nimic, insa a inceput sa ma manance ca dracu. E foarte bine ca e intr-un loc unde rar te poti scarpina inconstient. Ma mai cremuiesc insa de doua ori pe zi. Folosesc crema de galbenele, care este foarte grasa, astfel incat folosesc foarte putina si tine foarte mult. Si am inteles ca e chiar indicata pentru cicatrici, rani, arsuri si altele. Inca ma deranjeaza ca nu ma pot sprijini tot timpul. Mai ales noaptea a devenit enervant sa nu te poti intoarce pe spate. Nu cred insa ca o sa mai tine foarte mult. Cand am facut dus l-am dat cu un strat foarte gros de crema si a tinut foarte bine. Ma gandeam la ce tipuri de clienti ajung in saloanele de tatuaj. Cred ca in mare se pot imparti in doua: - clientii "underground", in general mai tineri, care isi doresc sa fie altfel, gasesc durerea ca pe un test de maturitate, valorizeaza mai degraba experienta decat rezultatul in sine, se subordoneaza cumva tatuatorului caruia ii "ofera" pielea pentru arta. - clientii "mainstream", in general de varsta mijlocie, care isi doresc un tatuaj ca un statement sau pur si simplu ca decor, nu isi doresc neaparat experienta in sine cit mai degraba rezultatul, se raporteaza la tatuator ca la un prestator de servicii, asadar de la egal la egal (si foarte posibil sa fii ajuns la tatuaje prin emisiunile tv de gen). Parerea mea este ca pana de curand majoritatea clientilor era din prima categorie, tatuajul nefiind foarte popularizat in tara noastra provinciala. De curand insa au inceput sa apara si clientii din a doua categorie, pentru care tatuatorii nu cred ca sunt inca pregatiti. Ii considera cumva fitosi, pretentiosi, snobi. De aici si atitudinea aroganta, atitudine pe care clientii "underground" nici nu o observa, dar care pe clientii "mainstream" o deranjeaza. Eu fac parte din a doua categorie.

Ziua cinci- pareri despre tatuaj

S-a format zilele trecute o coaja peste tatuaj, acum a inceput sa cada cand ma dau cu crema. Pe unde a cazut culorile se vad mai alburii, mai sterse. Unde nu mai e crusta, tatuajul nu se mai simte, nu se mai deosebeste tactil de restul pielii. Nu ma mai doare, insa este inca sensibil la caldura. Daca ies afara si bate soarele direct pe el, simt ca si cum dupa o arsura pui iar pielea la o sursa de caldura. Am putut sa il fotografiez cum trebuie si sa ma pot uita atenta la el. Am o gramada de nemultumiri, si nu i le pot reprosa decat tatuatorului, Alex. Nu a comunicat sub nici o forma corect. Ce sa mai, nu a comunicat deloc.

Asta e poza tatuajului, asa cum arata el azi:

Asa ar fi trebuit sa arate:

Asadar:

- in primul rand nu a respectat sablonul: nu a facut dintii dragonului, nu mi-a spus de ce, nici nu mi-a spus ca nu i-a facut.

- a umplut literele cu un fel de dunga alba, nu inteleg de ce. Intelegerea fusese fie sa lase literele goale, asa cum imi doream eu, fie sa le umple cu totul cu alb. El a facut o strutocamila.

- m-a intrebat caca poate sa faca flacarile cum crede el. I-am spsu ca da, gandindu-ma ca o sa iasa mai bien decat le-am desenat eu. Nu a iesit: a pus doar galben si rosu, mult prea mult galben si mult prea putin rosu, portocaliul nici nu se mai vede, nu este deloc degrade intre ele.

- in varful flacarilor de sus am o alunita destul de evidenta, de care eu evident ca nu stiam. L-am intrebat daca am alunite si mi-a spus ca le va evita. Nu mi-a spus unde vine aluntia respectiva (exact in varful flacarilor, se vede ca si cum flacarile ar avea un mot negru sau maro). Daca as fi stiut, i-as fi spus sa plaseze tatuajul putin mai sus, astfel incat alunita sa de delimiteze clar de desen si sa nu afecteze intregul tatuaj.

- in jurul tatuajului a facut o umbra. Nu stiu exact cum se va vedea la final, dar deocamdata nu imi place. Mi se pare ca cercul nu mai este perfect definit ca in desenul meu. Ca sa nu mai spun ca nu mi-a spus absolut nimic nici despre asta! E totusi spatele meu, si eu voi purta desenul asta toata viata, indiferent de impresiile lui artistice!

Concluzie: nu as mai alege Black Ink Tattoo pentru urmatorul tatuaj (nici pentru corectarea acestuia, ceea ce se va intampla in cel mai scurt timp posibil). Alex nu are experienta cu clientii, nu sunt in masura sa spun ce experienta in tatuaj are, dar eu nu am fost multumita de talentul lui artistic, nu comunica de loc, nu ii pasa cu adevarat de toti clientii. Din punctul meu de vedere: Nu va duceti la Black Ink Tattoo!

Ziua trei - Greseli facute

Azi noapte am dormit in sfarsit ok: am schimbat patul. Astazi ma simt mult mai bine. Tatuajul continua sa ma doara, insa mai putin. Il cremuiesc cam la doua-trei ore cu unguent. Este insa foarte cald, nu ma pot feri mereu de soare. Pentru asta am improvizat o "copertina": am cumparat comprese sterile si am pus cateva peste tauaj, lipite doar in partea de sus. Asa nu bate soarele direct pe el dar e destul de liber sa respire. Insa transpir des din cauza caldurii iar leucoplastul nu e din cel mai bun, asa ca trebuie sa tot relipesc "copertina" din 10 in 10 minute. A inceput sa se creeze o usoara crusta pe deasupra. O simt cu degetele cand ma cremuiesc, desi mi s-a spus ca nu se vede. Cand da soarele peste el simt o intensa senzatie de arsura. Am avut timp sa ma mai gandesc la tot ce s-a intamplat si cred ca am identificat cateva greseli pe care le-am facut din nestiinta: 1: Ar fi trebuit sa aleg un tatuator mai experimentat, atat in arta tatuajului, dar mai ales in tratarea clientului. Mare parte din atmosfera de cosmar din timpul tatuarii putea fi risipita prin atitudinea tatuatorului: -nu a schimbat doua vorbe cu mine in timpul tatuarii, -m-a intrebat o singura data daca sunt ok (cand incepuse sa ma doara mana stanga), -nu a luat pauze decat cand a vrut el, -la sfarsit mi-a inmanat o hartie cu cateva indicatii de ingrijire, fara sa imi detalieze nimic (de exemplu m-ar fi ajutat mult sa fi luat crema potrivita de la inceput), si alte asemenea greseli de comportament. La sfarsit l-am intrebat daca va pune fotografia la portofoliu, si mi-a rapsuns cu un zambet ironic ca "Nuuu, nu pun din astea", ceea ce m-a facut sa mai simt si mai prost. Alex este insa inca tanar si cred ca pur si simplu nu stie sau nu are inca dispozitia sa isi schimbe atitudinea fata de clienti. 2: Ar fi trebuit sa imi pregatesc si sa exersez cateva tehnici de "management" al durerii inainte de tatuare, astfel incat, cand durerea loveste sa stiu cum sa reactionez pentru a face totul cat mai suportabil. 3: Ar fi trebuit sa fac un blog inca inainte de evenimentul propriuzis. Am observat ca daca vorbesti despre asta, cel putin ca femeie, te ajuta sa te pregatesti psihic si sa iti dai seama daca esti cu adevarat pregatit sau nu. Daca nu doriti sa faceti un blog, macar puteti tine un jurnal scris. Ca psiholog stiu cu siguranta ca a scrie ceea ce simti si gandesti este foarte folositor pentru clarificarea gandurilor si sentimentelor. 4: Ar fi trebuit sa am desenul finalizat dinainte cu totul, nu trebuia sa ma bazez pe capacitatea tatuatorului de a finisa desenul. Daca te va intreba tatuatorul in timp ce te tatueaza, daca sa mai adauge una sau alta, raspunsul va fi cel mai probabil "Nu", pentru ca durerea primeaza. Dupa doua saptamani insa iti vei fi dorit sa fi zis "Da". Asa ca, daca nu aveti desenul finisat, dar stiti ce vreti, puteti alege unul din sutele de reviste care se gasesc in orice salon de tatuaj (ce-i drept destul de impersonale pentru gustul meu). Daca vreti ceva personal, rugati un prieten sa vi-l deseneze, sau rugati tatuatorul sa faca asta, dar nu va asezati pe canapeaua aceea pana cand tatuatorul nu tine in mana sablonul cu tatuajul final. 5: Daca ati citit 500 de pagini despre tatuaje, mai citit inca cateva. Si mai ales, incercati sa gasiti relatari ale celor tatuati. Ce au simtit, cum au ales, cum l-au ingrijit, etc. Ei sunt in general foarte sinceri si va pot da o idee despre toata experienta in ansamblu. Daca dupa toate astea sunteti hotarati sa mergeti mai departe, deabia atunci puteti pune mana pe telefon pentru programare.

Ziua doi

Inca o seara fara somn. M-am trezit din sfert in sfert de ora, din cauza durerilor de umeri si de spate. Macar m-am cremuit la fiecare trezire, sa fac si ceva util daca tot ma trezesc. O idee excelenta a fost sa schimb crema. Am luat Bephanten unguent, care este mult mai bun: are o textura uleioasa, nu intra asa repede in piele si tine mult mai mult. Acum ma dau cam la doua ore cu crema, un strat subtire cat sa stea uleios tatuajul. Inca ma doare, mai ales cand ma cremuiesc. Azi dimineata se facuse o crusta pe deasupra tatuajului. M-am speriat ca, din cate am citit, crusta trebuie sa apara putin mai tarziu. Dupa ce am schimbat crema, crusta s-a inmuiat si a cazut. Era defapt crema cu cerneala intarita. Curge din ce in ce mai putina cerneala insa sunt inca foarte grijulie cu hainele. Intrucat trebuie sa mai si muncesc, si deci sa port haine care sa acopere tatuajul (camasile sun perfecte pentru ca acopera totul si nu sunt stranse pe corp, imi iau mereu o camasa curata cand plec), atunci cand plec de acasa il acopar cu o folie de plastic alimentara, dezinfectata cu spirt. Acum nu o mai lipesc penru ca sta singura lipita de spate. Insa nu pot sa stau cu ea mai mult de o ora si jumatate pentru ca transpira pielea pe dedesubtul ei si incepe sa ma manance, sa ma intepe, sa ma usture si alte senzatii care mai de care mai neplacute. Am aratat tatuajul si socrilor mei. Initial nu au crezut ca e tatuaj, ci un desen lipit. Dar nu au reactionat rau, ci mai degraba retinut. Sper ca se vor obisnui. In curand va fi a treia noapte fara somn. Oare voi rezista toate cele trei saptamani?

Ziua unu

Toata noaptea nu am putut sa dorm. Aseara, dupa tatuare, am spalat bine tatuajul cu apa si sapun, insa ma durea locul ingrozitor, doar e o rana, nu? Dupa ce l-am spalat a inceput sa curga cerneala din el la greu. L-am dat cu Bephanten crema (desi ar fi trebuit sa iau Bephanten unguent, m-a costat 25 de lei). Il stergeam din 10 in 10 minute si totusi curgea in continuu. Dupa fiecare stergere l-am dat cu crema. Mi s-a spus sa nu il las sa se usuce, sa fie mereu cremuit. Noaptea nu am putut dormi deloc. Am stat cu grija sa nu ma intorc pe spate, ma dureau mainile cand dormeam pe o parte si gatul cand dormeam pe burta. Dimineata aveam o coaja groaznica din crema uscata amestecata cu o gramanda de cerneala. Nu stiam daca sa il spal sau sa dau pe deasupra. M-am uitat pe net: unii spun ca e interzis contactul cu apa in primele 4 zile, altii ca sa il speli de 4-5 ori pe zi. Alex mi-a spus sa nu il spal, insa am luat hotararea sa il sterg cu un servetel umezit pana cand dau jos toata cerneala aia uscata. M-am simtit mult mai bine dupa aia. Apoi a trebuit sa plec de acasa, dar inca curgea cerneala. Am pus o folie de plastic dezinfectata cu spirt pe deasupra, si am lipit-o cu leucoplast. Nu a tinut, m-am patat pe bluza. Insa am observat ca cerneala nu pateaza hainele, se ia cu apa si sapun. Nu pot sta plecata mai mult de o ora si jumatate, pentru ca trebuie sa sterg regulat tatuajul de cerneala care inca curge. Nu ma pot sprijini de nimic, nu pot sta in pat decat pe burta, nu pot sta pe scaun decat cu un sprijin lombar. Inca ma arde, ca si cum m-as fi ars pe piele dar nu de la soare, ca si cum m-as fi ars cu ceva (fier de calcat, foc, placa de indreptat parul). Sper sa dorm mai bine la noapte. Sunt foarte frustrata si furioasa.